Cum ar trebui să fim educați ca să fim fericiți?

Image

Ce urări îşi fac oamenii cel mai des la sărbători sau cu diverse alte ocazii?

Cu riscul de a ne repeta, parcă nu găsim nimic mai bun a ura celor dragi decât:

–         Sănătate! (că-i mai bună decât toate!)

–         Fericire!

–         Cei dragi să-ţi fie mereu aproape!

–         Prieteni adevăraţi!

–         Bani! adică prosperitate

–         Succese în ceea ce faci (realizări profesionale)!

–         şi în proporţii diferite – Noroc!!!

Banal, dar parcă nu chiar lipsit de sens!

Dar întrebarea mea nu este despre originalitate, ci despre ce învăţăm de-a lungul vieţii despre toate acestea? Ce învăţăm despre sănătate, fericire, relaţiile cu cei dragi, prosperitate şi succes, în familie şi la şcoală? Putem învăţa despre toate astea şi dacă da, cum?

Cum ar trebui să fim educaţi de părinți, bunici și profesori ca să ştim să fim sănătoşi, fericiţi, să fim în relaţii bune cu oamenii care ne înconjoară, să fim prosperi şi să reuşim în domeniile în care activăm?

Neîncrederea că toate acestea ar depinde direct de noi, ne îndeamnă să adăugăm la urările noastre un strop sau un car de noroc, în speranţa că soarta va avea grijă de cel căruia îi dorim tot binele din lume.

Şi cât de la voia întâmplării nu ni s-ar părea toate aceste premize ale unei vieţi frumoase, în lumea noastră, există suficiente cunoştinţe despre fiecare dintre aceste aspecte. Oamenii nu doar şi-au dorit dintotdeauna să fie mai sănătoşi şi mai fericiţi, dar au încercat şi să afle ce se poate face în acest sens.

La şcoală, de mici, suntem păcăliţi că fericirea şi împlinirea noastră ar depinde de cât de bine ştim să rezolvăm ecuaţiile cu două necunoscute şi cât de frumoase ştim să facem introducerile la comentariile literare (că restul oricum e copiat de prin tot felul de cărţi). Şi astfel, suntem înscrişi într-o cursă după note maxime, suntem apreciaţi şi lăudaţi şi arătaţi la televizor dacă luăm BAC-ul cu 10 pe linie, admiraţi când absolvim facultatea cu brio, după care mai facem vreo 2 masterate şi cel puţin un doctorat la diverse universităţi din afară şi nu ştiu de ce după toate astea oricum nu suntem fericiţi. Probabil nu am făcut facultatea sau masterul care trebuia, îşi spun unii, cuprinşi de o mie de îndoieli privind parcursul ales şi tot amânând momentul când vor intra în viaţa reală, aplicând la încă o facultate. Termină prin a-şi găsi un job sigur şi poate bine plătit, sperând la avansări pe scara ierarhică, direct proporţionale cu stresul şi timpul petrecut la serviciu şi nu cu familia (dacă au apucat să şi-o facă) şi continuând să se întrebe ce trebuie să mai facă ca să fie fericiţi sau când în sfârşit vor începe o viaţă fericită. Când? De la o luni, după Anul Nou sau imediat ce te întorci din vacanţa în care ai obosit şi mai tare, aşa cum ţi-ai promis de o mie de ori sau după operaţie şi după ce închei cursul de tratament de 2 luni, asta dacă ai reuşit să ajungi la medic şi ţi-au ajuns banii de medicamente.

Şi de ce învăţăm atât de puţin despre sănătate la şcoală şi mai nimic despre emoţiile, trăirile noastre și ce este fericirea, despre cum să relaţionăm cu ceilalţi, despre cum să ne cunoaştem pe noi şi să-i înţelegem pe alţii? Nu există nici o materie despre gestiune, a timpului, a banilor şi nimeni nu ne întreabă ce ar însemna succesul în viziunea noastră.

Cred că de aici trebuie să înceapă reforma în educaţie! Da, e bine să adaptăm programa la nevoile pieţii şi să avem mai multe materii practice, dar nu putem să continuăm să vedem elevii doar ca viitoare instrumente de lucru în cadrul unei economii. Dincolo de medici, ingineri, manageri, profesori, croitori, strungari, agricultori, noi toţi suntem, în primul rând, oameni şi avem dorinţe atât de fireşti: vrem să fim fericiţi şi sănătoşi, să-i avem pe cei dragi alături şi să avem relaţii frumoase cu ei şi da, după asta vrem să fim şi prosperi şi să reuşim în ceea ce facem. Și toate astea depind atât de puțin de media la BAC. Să punem carul şi boii la locul lor şi să înţelegem că un copil fericit are mai multe şanse să înveţe să rezolve o ecuaţie cu două necunoscute şi nu invers. Să învăţăm să învăţăm, după care fiecare dintre noi va putea învăţa orice îl interesează.

În lumea asta mai mult sau mai puțin modernă există suficiente cunoștințe despre inteligența emoțională, adică capacitatea noastră de a percepe și gestiona emoțiile pe care le trăim și există chiar programe adaptate pentru școli. Și asta pentru că oamenii de știință au dovedit că inteligența emoțională este mai importantă în atingerea succesului, decât cea academică, măsurată în IQ, ceea ce explică mirarea profesorilor cum de Nătărăul ăla care nu putea scrie o compunere a juns Șef.  Există chiar și programe în care înveți ce este fericirea sau cursuri despre managementul timpului și a banilor, inclusiv pentru copii și tineri, există programe despre valori și obiective, ca să nu mai spun despre programele practice de comunicare în diverse contexte ale vieții sau cele de sănătate. Totul e să vrem. Să vrem să educăm oameni și nu doar reprezentanți ai unor profesii și meserii.

Etichete:, ,

5 responses to “Cum ar trebui să fim educați ca să fim fericiți?”

  1. Pasha Hasan says :

    Poate ca problema nu e ca invatam matematica sau chimie, dar poate modul in care sunt predate materiile e gresit. Iar faptul ca elevii sunt priponiti ca niste inculpati in bancile lor rigide, menite sa-i struneasca si sa-i invete cu sistemul autoritar, nu prea ii invata sa colaboreze si sa fie oameni cu colegii lor…

    Apreciază

    • victoriacoroban says :

      Nici eu nu cred că trebuie să excludem matematica sau chimia din programa de studii, doar cred că priorităţile ar trebui să fie altele. Educaţia ar trebui să se concentreze mai întâi de toate pe abilităţi sau deprinderi de viaţă de care are nevoie fiecare om, indifirent de meseria pe care o va alege şi apoi pe acumularea unor cunoştinţe în funcţie de interesele fiecăruia. Desigur, aceste lucruri se pot face în paralel şi nu ar trebui să se excludă reciproc. Şi da, ar trebui să umblăm şi la felul cum se predau materiile, iar felul cum stau elevii în bancă şi dacă sunt sau nu încurajaţi să colaboreze şi să se exprime liber ţine tocmai de aceste deprinderi de viaţă.

      Apreciază

  2. Dana says :

    Problema sistemului de învățământ modern, așa ne place nouă să-i spunem, este că el nu mai e modern deloc. Să nu uităm că acest model a fost introdus și dezvoltat prin reformele lui Bismarck, care evident, își dorea cetățeni obedienți și performanți într-un stat național și industrial nou format. Să nu uităm nici de un alt component, anume iluminismul, la bazele căruia stă ideea de rațiune și de științe, și care, la rândul său, a influențat reformele lui Bismarck. Nu sugerez ca iluminismul este ceva rău, deși își are păcatele sale, dar din cauza acestuia, anumite științe, cum ar fi cele exacte, au devenit mai importante decât alte științe. Aici mă refer la psihologie, căreia i-a trebuit o lungă perioadă să-și capete respectul în rândul oamenilor de știință.

    Astăzi, când se iau decizii cu privire la sistemul de educație, se uită complet de faptul că suntem oameni, iar psihologia și teoriile despre comportamentul uman nu prea sunt luate în calcul. Ceea ce contează sunt indicatorii statistici măsurabili, i.e. câți au fost instruiți, câți au luat calificative bune/rele, câte obiecte trebuie introduse în curriculum școlar etc. Când ultimele teorii ale psihologiei privitor la felul cum funcționăm noi ca oameni vor sta la baza deciziilor despre cum trebuie organizat sistemul de învățământ, atunci vom avea oameni mai fericiți. Iar chimia și fizica, foarte importante de altfel, vor fi predate în așa fel încât să-i provoace pe copii, nu să-i frustreze, așa cum se întâmplă acum.

    Apreciază

  3. Rusu Rodica says :

    iază asta.

    Rusu Rodica In loc de digresiune lirica: Ma gindeam,autoarea articolului o fi fiind inzestrata cu abilitati senzoriale: a ghicit ceea ce ma framinta de atita tim si a decis sa puna degetul pe rana!Tot clocoteam in mine,fierbind in zeama proprie, caci fiind unde si…Vezi mai mult

    Apreciază

  4. Rusu Rodica says :

    Rusu Rodica Inteleg prea bine ca articolul este o forma de expresie si de atitudine a unei tinere ,care vede si intelege prea binece se intimpla in jurul nostruPeste toate, a invins impulsul intolerantei”tristetii” ce risca sa inghita societatea, cu efect de caracatita..
    acum 41 minute · Îmi place

    Rusu Rodica Inteleg trimiterea la continutul toastelor noastre. Oricit de originali am fi,vom jongla cu aceleasi notiuni: sanatate,fericire,noroc, bunastare, bucurii de la cei dragi. Nici nu poate fi altfel,deoarece sint lucruri VITALE.Ecuatia aproape indescifrabi…Vezi mai mult
    acum 30 minute · Îmi place

    Rusu Rodica Cer scuze pentru erorile tehnice! Fireste, mai multa bagare de seama nu strica!
    acum 26 minute · Îmi place

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

veronicatsurcanu

fata scrie poezie

Restart în Educație

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?

Alo…BEBE! – despre maternitate altfel

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?

cueducatiacefacem

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?