Peștele, Undița și Țurțurele

Atunci când spunem: ‘săracului nu-i da peștele, ci învață-l să pescuiască’, înțelegem că e mai important să știi să prinzi pește decât să primești unul de pomană. Din simplul motiv că pomana ai putea s-o primești o singură dată, pe când, pescar fiind, ai putea să prinzi pește de câte ori ai nevoie și cât vrei tu. Și dacă vrei cu adevărat să ajuți omul, oferă-i o abilitate, nu un bun, pentru a-l ajuta să-și depășească condiția (de sărac, în acest caz).

În anul 2014, al secolului 21, un elev din clasa a doua de la o școală din Chișinău are drept temă pentru acasă să învețe pe de rost o poezie despre țurțuri, care povestește cum Oana stă în casă și privind pe geam o umple tristețea la vederea țurțurilor în proces de topire. Și aceeași poezie, trebuie transcrisă FRUMOS în caiet.

Ce a primit elevul de clasa a doua realizând această temă pentru acasă? Pește sau undiță? Nota, fie ea și 10, nu cred că valorează mai mult decât o coadă de pește în toată afacerea asta. Mă întreb ce cunoștințe, dar mai ales abilități a obținut elevul în urma acestor acțiuni și la ce îi vor folosi???

Se va antrena să scrie frumos? Când ultima dată vi s-a mărit salariul sau măcar ați fost lăudat de șef pentru scrisul frumos? Sau poate ați luat un job datorită acestei abilități? Sau ați primit aprecierea prietenilor pentru caligrafia impecabilă?

Sau își va antrena memoria? Să zicem că o memorie bună îi va fi de folos dacă va urma o carieră de actor. Acum mă întreb dacă actorii când își învață textele, le memorează mecanic sau fac niște legături logice care îi ajută să ÎNȚELEAGĂ și să TRANSMITĂ mesajul textului?

Iată și poezia cu pricina:

Țurțurul

de Nina Casian

Dintr-un picur, doi şi trei,
Streaşina a prins polei.
Ţurţuri lunguieţi, de gheaţă,
Strălucesc de dimineaţă.

Oana stă privind afară
Soarele de primăvară.
Barba gheţii străvezie
Scânteiază-n raza vie.

Când, deodată, jale-adâncă!
Ţurţuru-ncepu să plângă.
Stropi de apă, limpezi, iată,
Cad din barba sa-ngheţată.

Oana, nu te întrista!
Noaptea, apa va-ngheţa
Şi, din picurii zglobii,
Mâine ţurţuri noi vor fi.

Cred că această poezie ar fi mult mai utilă la o lecție de științe ale naturii, pentru a explica copiilor stările de agregare a apei. Dar ce păcat!!! în școlile noastre lecțiile de limbă română n-au nici o legătură cu cele de științe ale naturii și ar fi o adevărată nebunie, din punctul de vedere al profesorilor și a multor părinți, să se citească poezii la științele naturii sau în loc de texte caligrafice în caietul de română, copiii să deseneze țurțuri așa cum și-i imaginează ei, colorați și de toate formele.

De ce ne ducem copiii la școală? Ce ar trebui să învețe acolo?

Etichete:,

13 responses to “Peștele, Undița și Țurțurele”

  1. Cristina says :

    Nu-mi duc copiii la scoala. La scoala invata cum sa fie supusi umili statului.

    Apreciază

    • Rusu Rodica says :

      Nici chiar asa de categorici! Sa punem la contributie propria capacitate de discernamint si, evaluind activitatea scolii, sa trecem bunele la bune si relele la rele.Decizia extremista enuntata nu e tocmai cea mai avantajoasa!

      Apreciază

      • Cristina says :

        De ce sa nu fie avantajoasa? Sa avantajoasa pentru cine, pentru stat? Normal ca statului nu-i convine, pentru ca astfel nu mai are pe cine sa indoctrineze.

        Apreciază

  2. victoriacoroban says :

    Aşteptăm şi răspunsul Cristinei la comentariul dnei Rusu, dar trebuie să remarcăm că această atitudine care poate părea una categorică, începe să prindă contururile unui fenomen în SUA. Tot mai mulţi părinţi, tocmai punând în balanţă avantajele şi dezavantajele şcolii (în formula în care există ea acum), consideră mult mai optimă soluţia de homeschooling, adică şcoala de acasă. Preferă să-şi retragă copiii din şcoli, dar asta nu înseamnă că-i lipsesc de educaţie şi de interacţiunea cu semenii lor. Ideea e ca tinerii să aibă mai multă libertate în a alege ce şi cum învaţă, ceea ce e relevant pentru ei şi într-un ritm potrivit. Iată discursul unui astfel de copil, chiar dacă e în engleză şi poate nu toată lumea o să înţeleagă ce zice, vă puteţi face o impresie generală despre un copil care de vreo 3 ani nu mai merge la şcoală şi îşi organizează singur procesul de învăţare. El a ales să înveţe despre sănătate, comunicare, managementul timpului, îşi dezvoltă abilităţile de scriire în cadrul unui atelier, învaţă despre natură într-un fel de club al tinerilor naturalişti, unde petrece foarte mult timp în aer liber, lucrează într-un atelier de modelare a schiurilor şi totate astea din proprie iniţiativă.

    E şi asta o opţiune de luat în seamă, poate nu neapărat valabilă pentru toţi.

    Apreciază

  3. victoriacoroban says :

    Iată o expunere amplă despre ce înseamnă educaţia acasă, în română, pentru cei nefamiliarizaţi cu subiectul http://homeschooling.urbankid.ro/

    Aici găsiţi răspunsuri la întrebări precum: Ce face copilul toată ziua? Cum se descurcă un copil educat acasă în societate? De ce aleg părinții să-și educe acasă copiii? Care sunt principalele beneficii ale educației acasă? Care sunt dezavantajele educației acasă? Am nevoie de pregătire pedagogică ca să-mi educ acasă copilul? Ce rezultate obțin copiii educați acasă la testările importante? etc.

    Apreciază

    • Cristina says :

      Atunci reformulez intrebarea dvs: Conform informatiilor de mai sus, de ce ne mai trimitem copiii la scoala?

      Apreciază

      • victoriacoroban says :

        E opțiunea fiecăruia, până la urmă. Dacă suntem adepții libertății nu putem să-i condamnăm pe cei care fac alegeri diferite de alte noastre. Dar dacă ar fi să analizăm de ce părinții continuă să-și trimită copiii la școală ar fi ptr că unii sincer cred că disciplina și ascultarea sunt valori importante, alții o fac din inerție și fără să analizeze prea mult. Gândiți-vă la sensul cuvântului ‘școlit’ în limba română. E un cuvânt cu încărcătură pozitivă, iar mulți încă sunt tributari ideii cu rădăcini în sec. 19 că a face școală înseamnă a urca cel puțin o treaptă în ierarhia socială și ruperea de pământ și implicit statutul de țăran. Eu nu cred că școala ar trebui desființată de tot, dar ne-ar prinde foarte bine dacă am regândi-o, dacă am înțelege că educația se poate face și altfel iar cum o facem depinde de ce valori punem la bază.

        Apreciază

      • Cristina says :

        Din pacate, in Europa nu este optiunea fiecaruia pentru ca statul nu da voie ca parintii sa aiba optiuni. Deci statul nu este adeptul libertatii. Apoi, nimeni nu a condamnat pe nimeni, insa se pare ca unii nu sint lasati sa aleaga ceea ce doresc.

        Nu am inteles ce vreti sa spuneti cu motivul pentru care unii isi trimit copiii la scoala ca ar fi ca „cred ca disciplina si ascultarea sint valori importante”. Adica vreti sa spuneti ca acasa nu se invata disciplina si ascultare?

        Nu a spus nimeni de desfintarea scolilor, dar daca se vrea educatie trebuie acceptate mai multe forme ale invatamintului, nu doar cea impusa de stat. Atita timp cit statul este in controlul educatiei, statul este cel care stabileste valorile. Iar valorile statului nu corespund intotdeauna cu valorile parintilor. Asta dincolo de faptul ca statul nu are nici un drept de a se implica in educatie.

        Apreciază

  4. victoriacoroban says :

    Mai exact am vrut să spun că unii părinți sunt ok cu ce se întâmplă la școală și nu au motive să caute alternative.

    Ceea ce ar putea să facă statul e să dea mult mai multă libertate copiilor, părinților și profesorilor în a stabili valorile și respectiv programa de studii. Statul ar trebui să înțeleagă că nu este obligat să stabilească și să reglementeze toate detaliile și că poate și chiar trebuie să aibă încredere că și alții în afară de autorități sunt capabili să ia decizii. Toți, și autorități și beneficiari ai sistemului sau plătitori de taxe suntem cetățeni cu drepturi egale.

    Apreciază

    • Cristina says :

      Eu as fi interesata sa aflu mai multe. Sint acesti parinti ok cu ce se intimpla in scoala pentru ca asa cred ca trebuie sa se intimple? Sau pentru ca e mai lejer pentru ei sa se ocupe altii de educatia copiilor lor? Stiu ei ca exista alte alternative, sau statul le-a spus ca daca nu-i educa el, copiii ramin needucati?

      Din pacate, spunem ca sintem cetateni cu drepturi egale, dar nu sintem. Statul a facut legi care arata asta. Daca sint unii parinti care vor sa se foloseasca de sistemul public de invatamint, ei pot. Insa daca unii parinti vor sa isi educe copiii acasa, conform propriilor dorinte, acestia nu pot. Dar sint obligati ca sa plateasca educatia altor copii. Mie nu mi se pare ca vorbim despre drepturi egale aici.

      Statul nu doreste ca altii sa ia decizii, altfel cum ar putea controla ceea ce gindeste societatea?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

veronicatsurcanu

fata scrie poezie

Restart în Educație

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?

Alo…BEBE! – despre maternitate altfel

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?

cueducatiacefacem

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?