„Noi am crescut așa și suntem bine mersi…”

de Iulia Linga

Nu mai pot auzi acest argument in opozitie cu metode noi de parentare. Nu pot, aproape la nivel fizic, pentru ca mi se ridica in cap toate problemele pe care le are generatia noastra, pe care nici nu le constientizeaza. Nu este vorba despre parintii mei (eu am avut norocul sa cresc in foarte multa libertate) ci despre principiile unei intregi societati. Suntem cu adevarat „bine” doar la un capitol- la „cunoasterea locului nostru”, acolo intr-o cutiuta de unde se vede doar o raza de soare. O cutiuta care nu ne va permite sa vedem cit de puternici si inspirati putem fi cu adevarat, daca gasim in noi curajul de a privi fricile drept in ochi.
Am sa scriu problemele si formularile care le-am auzit si interiorizat in copilari (in asa masura, incit nu realizam ca poate fi si altfel).
Cum suntem noi bine atunci cind :
1.Nu putem cere marire de salariu sau discuta cu seful, direct, despre ce se poate imbunatati in firma. Nici nu avem de unde sa avem curajul necesar si argumente suficiente sau creativitate si initiativa pentru ca atunci cind eram copii nu ne-a intrebat nimeni „Dar tu ce crezi?”, „Cum vezi tu rezolvarea problemei?”, „Cum putem face sa avem ambii de cistigat in acest conflict?”, „Vrei sa discutam acest subiect?” etc. In schimb am auzit frecvent „taci din gura”, „eu te intretin, deci imi datorezi respect si faci cum iti spun…”, „”…nu-mi spui tu mie ce sa fac…”, „…esti prea mic sa intelegi…” si multe altele de acest gen.
2. Ne este frica de autoritati (oameni ce detin putere) si permitem ades sa ni se incalce drepturile. Astfel formularile „daca nu esti cuminte o sa vina politistul sa te ia…”, sau „daca nu stii sa te joci frumos cu jucaria, am sa ti-o iau si nu o sa o mai vezi…” la maturitate ne face sa acceptam ca poate sa vina cineva in uniforma si sa ne abuzeze, fara a incerca sa ne aflam macar ce drepturi avem. Nu stiu cum voi, dar eu vad o corespondenta directa intre acestea..
3.Incercam sa pastram o relatie chiar si fiind umilite, abuzate sau nefericitite. Astfel de situatii vin din „daca nu vii acuma de la terenul de joaca, te las aici si ma duc…”, sau „daca nu esti ascultator, te dau la orfelinat… etc. „O palma la fund, nu strica”- este din aceeasi categorie.
4.Avem frica sa ne dezbracam cu lumina aprinsa sau sa spunem partenerului ce ne face placere in contactul sexual. Toate acestea generind nenumarate frustrari si situatii complicate. De ce? Pentru ca ni s-a spus „RUSINE”, ni s-a insinuat ca nu este demn sa te atingi de corpul tau in anumite locuri, ca organele genitale ar fi mai urite ca nasul etc.
Si ar mai fi foarte multe de spus…
Acum ma intreb „Cum as fi trait astazi, daca plecam din familie cu ideile:

1.Am dreptul la realitatea mea fara sa-i cer cuiva voie;
2.Banii pot veni si din dezvoltarea pasiunii in afacere;
3.Daca vrei sa obtii, insista;
4.Orice vis poate deveni realitate;
5.Procesul in sine, poate aduce mai multa satisfactie decit rezultatul;
6.Sa nu ma simt vinovata cind nu sunt suficient de buna si sa ma accept in totalitate;
7.Corpul meu este perfect asa cum este;
8. Orice conflict poate fi transformat in oportunitate;
etc in loc de toate barierele psihologice pe care le-a promovat generatia anterioara. Acum trebuie sa merg la traininguri costisitoare ca sa ma invat sa traiesc pozitiv si prosper. Eu nu-i invinuesc pe parintii nostri, ei nu au avut nici un fel de acces la informatie. Asta a fost. Dar putem schimba realitatea macar pentru copii.
Asa dar, nu suntem noi atit de „bine ” pe cit am fi putut. Necesitatea schimbarii de perspectiva in educare, este mai mult decit evidenta. De aceasta este nevoie de TEORIE si VIZIUNE pentru schimbari in profunzime. (argumentul „practica bate orice teorie” in parenting,ma intristeaza..) Iar noi, mamele, sintem prima instanta, care poate genera aceste schimbari. Pentru asta trebuie sa tindem spre cunoasterea noilor teorii de educare si sa nu ne mai ascundem dupa „noi am crescut asa si suntem ok.”
Sint atitea carti bune, seminare, workshopuri. Este nevoie doar sa acceptam ca ceva, totusi, nu este chiar ok.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

veronicatsurcanu

fata scrie poezie

Clubul Parintilor Constienti

despre parentare centrata pe comunicare si relationare

Restart în Educație

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?

Alo…BEBE! – despre maternitate altfel

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?

cueducatiacefacem

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?