BAC-ul – ca să fie bine și frumos

de Victoria Coroban

Eu nu am dat BAC-ul. Am susținut examene finale, un fel de echivalent al BAC-ului, în România unde am făcut un an pregătitor care echivala clasa a 12-a. Și am avut sentimente duble legată de această experiență. Pe de o parte eram frustrată de faptul că nu am trecut aceeași ”probă a maturității” ca și colegii mei de aici din Moldova (mi se părea mie că examenele de BAC sunt mai complicate și mai ales mai serioase de cât examenele pe care le-am susținut eu), iar pe de altă parte, eram bucuroasă că nu am trecut prin același calvar psihologic ca și colegii mei, care deși erau foarte buni la multe materii, făceau tot felul de strategii despre cum să-și cumpere lucrarea sau cum să se înțeleagă cu ”Cine Trebuie”. Era anul 2001. Istoriile care făceau să ți se ridice părul măciucă le auzeam și de la colegii mei de la Nisporeni, unde făcusem primul an de liceu, cât și de la cei din Chișinău de la Liceul ”Mircea Eliade”. Cel mai mult m-a marcat cazul prietenei mele Vica din Chișinău. Ea vorbea engleza încă de dinainte să meargă la școală. Mama ei e profesoară de engleză. Făcuse și un an de liceu în SUA. Nu se punea nici întrun fel problema că nu ar ști gramatică engleză, vocabular sau alt aspect pe care îl presupunea acel examen. Dar stresul și agitația din jurul examenelor erau atât de debusolante încât Vica s-a dus în ajun de examen să-și cumpere lucrarea din fața Liceului ”Gheorghe Asachi”, acolo unde era tocika de comerț cu soluții salvatoare, dar tot timpul cu o doză de risc, niciodată nu puteai fi sigur dacă vei dobândi varianta bună sau un fals.

Îmi venea să urlu! Cum, chiar și Vica și-a cumpărat lucrarea? De ce e totul atât de nesigur, nedrept și cu fundu-n sus??? De ce nu se poate pur și simplu să înveți, să susții un examen, să iei o notă care reprezintă ceea ce ai putut face tu în acel moment și ce ai acumulat de-a lungul unor ani și să nu ai temerea că cineva va lua o notă mai mare de cât tine doar pentru că a putut să-și cumpere examenul? Tocmai această frică a determinat-o pe prietena mea să-și cumpere lucrarea la engleză. Nu frica că nu ar ști, ci frica de nedreptate.

Îmi amintesc și revolta colegilor de la liceul din Nisporeni care s-au trezit că unicul 10 la examenul de matematică l-a luat cineva care de obicei nu trecea de 6-7. Și povești din astea erau multe în acea perioadă. Fiecare avea câte o înțelegere individuală sau de grup cu cineva care trebuia să intervină în vreun fel ca să fie bine. Prețurile erau în medie cam de 100 de dolari de examen. Chiar și despre cei mai corecți și morali profesori auzeai istorii despre cum au luat bani pentru examene la BAC. Nici măcar centrele de verificare în alt oraș nu-i împiedica pe părinți și profesori să găsească soluții din cele mai ingenioase. În timpul BAC-ului creativitatea părinților, profesorilor și elevilor în a găsi soluții de spargere a sistemului nu avea limite. Toată lumea conspira ca în final să iasă totul bine și frumos. Cel puțin la suprafață. Că ce era și poate încă mai e în sufletele acelor oameni care au participat la toate aceste aranjamente nu se discuta și poate ar fi timpul să ne întrebăm. Elevii de ieri sunt părinții de azi. Unii dintre ei au deja absolvenți de liceu, alții urmează. Cu ce mesaje, cu ce convingeri a pornit în viață generația noastră? Ce modele de rezolvare a problemelor am văzut? Și de ce atâta zarvă, emoție și infracțiune pentru niște note???

Chiar dacă nu am dat BAC-ul în Moldova, în școală și în liceu am copiat la lucrări. Eram foarte mulțumită când reușeam să iau o notă bună fără să copiez, dar au fost multe lucrări, teze la care am copiat. Am fost ceea ce în școlile noastre se numește elevă bună, din alea de 9 și 10. Îmi amintesc foarte clar sentimentul de nesiguranță pe care îl aveam atunci când nu aveam nici o soluție de copiat pregătită. Pentru liniștea mea interioară era foarte important să am pregătită o copiuță, chiar dacă, uneori, în timpul lucrării nu simțeam nevoia să copiez. Acum înțeleg că acele copiuțe erau un fel de soluție într-un sistem care fie îți cerea să înveți prea multe, fie prea inutile chestii, dar atunci, copiatul îmi provoca senzația neîncredere în forțele proprii. Tot timpul mă întrebam cum voi reuși în viața reală de după școală acolo unde nu vei putea copia. Mi-a luat mult, foarte mult timp să mă vindec de această frică. Și acum cred că se mai activează uneori.

Eu nu am dat BAC-ul, dar mi-a fost greu să procesez toate acele istorii auzite de la colegi. Am trăit un sentiment puternic de nedreptate, de revoltă și mai ales neîncrederea că eforturile mele ar conta cu adevărat. Aveam senzația că e altceva care contează cu adevărat pentru a reuși în viața reală și degeaba mă străduiesc.

Mai este un examen al maturității o experiență care îți transmite atâta nedreptate și neputință???

Îmi amintesc cum prietena mea Vica îmi spunea că vrea să dea la facultate în SUA și să rămână acolo pentru că nu vrea ca copiii ei să treacă prin aceleași experiențe de corupție pe care le-a trăit ea. Și a plecat.

Vouă ce gust va lăsat experiența BAC-ului? Cum v-a influențat felul în care acționau adulții din jurul vostru, părinți și profesori? În ce fel v-a influențat asta pe parcursul anilor ce au urmat? Astăzi cum se mai dă BAC-ul? Ce mesaje despre BAC li se transmit tinerilor de azi?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

veronicatsurcanu

fata scrie poezie

Clubul Parintilor Constienti

despre parentare centrata pe comunicare si relationare

Restart în Educație

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?

Alo…BEBE! – despre maternitate altfel

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?

cueducatiacefacem

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?