Tag Archive | deprinderi de viaţă

SĂ FIŢI CUMINŢI ŞI ASCULTĂTORI, DRAGI COPII!!! CĂ ALTFEL…

cand-copilul-nu-este-cuminte-273133Eu nu înţeleg de ce calitatea supremă a unui copil în societatea noastră e să fie ASCULTĂTOR? (Adevărul e că nu doar în societatea noastră, dar acum mă interesează capra noastră, mai mult de cât a vecinului). Copiilor chiar şi la zilele lor de naştere li se doreşte să fie ascultători. Chiar şi azi la 1 septembrie, pe la careuri cred că n-au uitat să le amintească. L-am văzut şi pe Marian Lupu într-un reportaj cum le spune unor copii cărora le duce cadouri, ca să-şi facă reclamă, că tre să-i promită că vor fi şi mai cuminţi. Interesant, şi dacă nu vor fi, nu le va mai duce cadouri? Copiii trebuie să asculte de părinţi, de bunici, de nani, de educatoare, de învăţătoare, de profesori şi în general de cei mai mari şi… tăt a sî şie ghini în viaţa ta, toate cele bune te vor năpădi. Numa să şii ascultător. Ai înţeles??? Unde bagi dejitili??? Eu şi-am grăit cu tine? N-a să-ţi mai cumpăr nică şi nana n-o să-ţi mai aducă cadouri şi nici Marian Lupu.

Şi dacă toată copilăria asculţi, asculţi şi tot asculţi, când naiba înveţi să gândeşti cu propria minte? Neuronii tăi când mai formează legături diferite de a celor care te învaţă să asculţi? Şi asta în condiţiile în care toţi aceşti adulţi îi doresc copilului să aibă o viaţă mai bună decât a lor, după principiu „Poate măcar copchii noştri deam or trăi mai ghini!”. Nu, dragi părinţi, bunici şi pedagogi, copchii ăştia ascultători nu vor trăi mai bine decât voi, pentru că vor fi la fel de umili şi incapabili să-şi formuleze propriile gânduri şi inhibaţi în a-şi urma propriile dorinţe şi vise. Fiind ascultători în relaţia cu voi, vor fi la fel de acultători şi în relaţia cu şefii lor, cu funcţionarii şi politicienii corupţi şi nu vor avea soluţii pentru aceste probleme, pentru că ei nu au învăţat să gândească, să facă, să greşească, să reuşească, ci doar să asculte. Şi ne mai mirăm de ce nu putem ieşi din crize succesive sute de ani la rând? De ce câştigă comuniştii şi de alde voronin au priză la public?

Culmea e că în limba română expresia „cu minte” a devenit cuvântul „cuminte”. Adică a avea minte, a fi deştept în percepţia noastră egalează cu a fi umil şi ascultător. Îmi vine să turb, nu alta!!! Mă întreb la ce moment din istoria noastră, s-a produs această adaptare. Da, ştiu, tătarii, turcii, ruşii, toţi îs devină, toţi au vrut mereu ceva de la noi şi noi ne-am adaptat cum am putut ca să supravieţuim. O fi. Dar eu dacă aş fi Academie de Ştiinţe şi în special Institut de Filologie, aş trece cuvântul „cuminte” la categoria arhaisme şi aş recomanda scoatere lui din uz. Asta cred că ar fi prima reformă CU MINTE şi deloc CUMINTE.

Sistemul de învăţământ modern nu mai este deloc modern

Dana a comentat la postul precedent şi a punctat foarte bine:

Problema sistemului de învățământ modern, așa ne place nouă să-i spunem, este că el nu mai e modern deloc. Să nu uităm că acest model a fost introdus și dezvoltat prin reformele lui Bismarck, care evident, își dorea cetățeni obedienți și performanți într-un stat național și industrial nou format. Să nu uităm nici de un alt component, anume iluminismul, la bazele căruia stă ideea de rațiune și de științe, și care, la rândul său, a influențat reformele lui Bismarck. Nu sugerez ca iluminismul este ceva rău, deși își are păcatele sale, dar din cauza acestuia, anumite științe, cum ar fi cele exacte, au devenit mai importante decât alte științe. Aici mă refer la psihologie, căreia i-a trebuit o lungă perioadă să-și capete respectul în rândul oamenilor de știință.

Astăzi, când se iau decizii cu privire la sistemul de educație, se uită complet de faptul că suntem oameni, iar psihologia și teoriile despre comportamentul uman nu prea sunt luate în calcul. Ceea ce contează sunt indicatorii statistici măsurabili, i.e. câți au fost instruiți, câți au luat calificative bune/rele, câte obiecte trebuie introduse în curriculum școlar etc. Când ultimele teorii ale psihologiei privitor la felul cum funcționăm noi ca oameni vor sta la baza deciziilor despre cum trebuie organizat sistemul de învățământ, atunci vom avea oameni mai fericiți. Iar chimia și fizica, foarte importante de altfel, vor fi predate în așa fel încât să-i provoace pe copii, nu să-i frustreze, așa cum se întâmplă acum.

Foarte bune aceste precizări. Întradevăr, sistemul de învăţământ pe care îl avem astăzi este acelaşi de acum 150 de ani. În spaţiul românesc, cel mai mare reformator al învăţământului a fost Spiru Haret (1851 – 1912), ministru al educaţiei în mai multe rânduri şi care pentru acele timpuri a făcut multe şi bune. Problema e că de la Spiru Haret încoace nimeni nu s-a ocupat de o reformare reală a sistemului. A scoate sau a introduce câte o materie nu înseamnă reformă. Sistemul pe care îl avem şi astăzi  a fost bun pentru o societate industrială ce avea nevoie de executanţi disciplinaţi, care ştiu să scrie şi să socoată. Şi chiar dacă şcoala ar continua să educe elevii doar pentru economie, tot ar trebui să înţelegem că, astăzi, plus valoarea e dată mai ales de creativitate. Oamenii creativi şi inovatori sunt cei care pun pe picioare afaceri fabuloase într-o lume în care totul pare să fie inventat. Iar creativitatea nu poate fi încurajată într-o sală de clasă cu bănci în 3 rânduri şi cu un profesor în faţă cu autoritate absolută şi într-o societate în care virtutea maximă a unui copil e să fie ASCULTĂTOR!

Dar chiar şi pe vremea lui Spiru Haret, învăţământul primar (care era obligatoriu pe atunci) includea şi cunoştinţe despre deprinderi de viaţă. Într-o carte de pe timpul românului, din care a învăţat bunica mea şi care includea toate materiile pentru clasele primare erau şi lecţii pentru fetiţe despre cum ar trebui să-şi îngrijească pruncul viitoarea mamă, sau lecţii de igienă. Iar cataloagele din şcolile româneşti de până la venirea comunismului conţineau şi informaţii despre condiţiile de viaţă ale  elevului şi trăsăturile caracterului său.

Şi iată deja clasicul discurs al lui Sir Ken Robinson despre relaţia şcolii cu creativitatea. Un discurs care i-a inspirat pe mulţi şi chiar i-a determinat pe unii părinţi să-şi retragă copiii din şcoală şi să le ofere posibilitatea de a alege singuri ce vor să înveţe (e şi ăsta un subiect, care poate părea controversat, dar pe care sper să-l discutăm pe acest blog). Cred că cea mai importantă idee a discurisului lui Robinson este că a doua mare provocare a sist. de educaţie după alfabetizare va fi stimularea creativităţii!!!

veronicatsurcanu

fata scrie poezie

Restart în Educație

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?

Alo…BEBE! – despre maternitate altfel

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?

cueducatiacefacem

Pe cine educăm, cum educăm și de ce?